Despre prietenie..
Mereu am crezut în prietenie. Poate că și în prezent au mai rămas acele câteva procente, care susțin și confirm existențialismul prieteniei, însă ceva mă dezbate din a crede și a vrea. În fine, am ajuns să constat, cu regret ce-i drept, ca de fapt oamenii vin și pleacă, adică își realizează scopul propus, și se îndreaptă spre realizarea celorlalte. Partea negativă ce reiese din situația dată, e că într-un moment al vieții, ajungi să îndrăgești acești oameni, să pui suflet în așa zisa relație de prietenie și să te atașezi, bineînțeles. Mereu mi-a fost greu să mă deprind cu personalitatea cuiva, dar și când o făceam, o făceam cu tot sufletul, respectiv în momentul unei trădări, îmi era enorm de greu să mă împac cu gândul, că persoana dată nu mai face parte din viața mea, îmi era greu să accept Trădarea, nepăsarea și egoismul. Ce-i drept, într-un final te alegi cu niște lecții bune, lecții de viață, care te întăresc, îți formează personalitatea și te descoperă pe Tine, ca și om.